Un moment de nebunie

Inca de mic copil, imi amintesc, m-am lasat condusa de teama si ezitare. Aveam o mie de planuri si visuri pe care nu aveam curajul de a le transforma in realitate. Aceea voce interioara ma haituia si in somn soptindu-mi sceptic. De ce sa faci asta? Daca nu vei reusi? Ce se va intampla dupa? Stai mai bine in banca ta!  Dar daca nu risti, nu castigi! Incercam sa argumentez eu, insa nesiguranta imi incoltea in suflet si crestea cu fiecare ticait al ceasului.

Am incercat intotdeaua sa pun suflet in ceea ce fac. Sa traiesc prin scrierile mele, sa respir prin cuvinte. Am pierdut numarul orelor petrecute in fata unei coli de hartie incercand sa gasesc asemenea filozofilor si al oamenilor de stiinta, combinatia cea mai potrivita. Uneori mi-a iesit, alteori nu. Foile stranse intr-un dulap stau martore faptelor mele. Dar ce rost aveau toate astea? Pentru ce sau cine scriam eu? Pentru mine. Concluzionam de fiecare data. Dar daca asta nu imi mai este indeajus? Daca as vreau mai mult? Degetele mi se miscau singure de parca ar fi prins viata. Cursorul ramasese indreptat deasupra butonului de trimitere al e-mailului. Priveam absenta ecranul calculatorului. Pentru a nu stiu cata oara in viata ezitam. Am inghitit nodul ce mi se formase in gat si, inchizand ochii, am apasat butonul.

Era prea tarziu acum pentru a da inapoi. Copilasul meu ajunsese probabil deja la destinatie. Am tras aer in piept si am inchis fereastra. Ce va fi, va fi. Mi-am spus si m-am intins in pat. Mai bine sa pierd, decat sa nu fi incercat deloc. M-am simtit usurata si m-am lasat purtata in lumea viselor.

A doua zi, cu inima cat un purice, am deschis calculatorul si ca in orice alta zi, mi-am verificat mail-urile. Brusc, am simtit cum respiratie mi se taie. Primisem un raspuns! L-am privit pentru cateva momente, pregatindu-ma sufleteste pentru ce era mai rau, si l-am deschis. Cuvintele nu ar fi indeajuns pentru a descrie sentimentele ce mi-au coplesit intreaga fiinta. Cum inima a inceput sa-mi bata cu putere si cum trupul imi era strabatut de valuri de caldura.

Vazandu-mi propriul articol postat si cum munca mea a fost apreciata am inceput sa inteleg cum un moment de nebunie se poate tranforma intr-o clipa intr-un moment de bucurie.

Advertisements