Capitolul 4.

`Un secret tainuit de sange`

 

In siguranta locuintei sale, culcusita pe canapea si acoperita cu o patura pufoasa, Ade privea absenta la televizor. Un grup de actori nu prea talentati incercau sa faca haz de situatia precara a tarii, insa umorul lor negru o lasa rece. Clipi incet si isi intinse mana catre paharul de vin rosu inca neatins de pe masuta de cafea. Nu a mai apelat de mult la alcool pentru a uita de teama sau de cosmaruri, insa intalnirea cu aceea tanara misterioasa a tulburat-o profund. Lua o inghititura si isi inchise ochii, lasandu-si trupul incalzit de licoare. Isi privi reflexia in lichidul sangeriu si un geamat ii scapa printre buze in timp ce imaginile o navaleau.

***

-Buna Adelaide, bine ai venit acasa! Straina continua sa-i zambeasca dar nu exista nici o emotie in ochii ei. Adelaide a incremenit si s-a dat un pas inapoi luata prin surprindere. Nu isi amintea sa-i fi spus numele copilei. Nu isi amintea sa o mai fi vazut-o vreodata. Cu toate acestea era ceva in acei ochi reci, in aceea privire lipsita de viata care o indemna sa continue, sa afle mai multe despre ea.

Se aseza pe o alta perna in fata ei si o privi lung asteptand ca aceasta sa-i vorbeasca din nou.

-Esti atat de frumoasa…la fel ca ea! Nu e de mirare ca ai fost aleasa. Sopti tanara incantata. O mana alba se intinse catre parul ei, iar Ade o evita. Gazda paru nemultumita de gestul ei dar se schimba rapid si orice emotie a disparut de pe chipul ei.

-Cine esti? Vocea ii tremura din cauza puhoiului de emotii ce ii strabateau trupul.

-Eu? Eu sunt o nimeni. Sunt o naluca. O fantasma ce perinda intunecimea lumii fara o punte de siguranta. Sunt peste tot si totusi nicaieri. Dar mai important, cine esti tu? Copila se apleca brusc in fata, ochii ei stralucind ca doua flacari in intuneric. Ii apuca mana cu brutalitate si o ridica la nivelul fetei. Ade incerca sa si-o retraga fara succes din stransoare.  A vrut sa tipe insa cuvintele ii erau mute. Simti cum teama o cuprinde si o sfasie ca o gheara ascutita.

Cu fruntea scaldata de sudoare privea neajutorata cum fata isi plimba degetul absenta deasupra cicatricii de pe incheietura mainii stangi. Oare cand devenise atat de proeminenta?

-Nu inteleg ce vrei sa spui…

-O sa intelegi, draga mea. O sa intelegi foarte curand. Ai impresia ca totul este intamplator? Moartea tatalui tau, mutarea ta aici, demonii ce iti bantuie somnul. Draga mea, nu exista coincidente! El vine. Si nu exista nici o modalitate sa i te impotrivesti. Un ranjet dracesc ii aparu pe buzele subtiri si slabi stransoarea. Ade isi smuci mana si tasni speriata afara. Nu era constienta de lacrimile ce ii siroiau pe obraji si nici de privirile incruntate ce o urmareau.

Alerga fara o tinta anume strangandu-si incheietura ranita la piept. Ajunse acasa si se prabusi pe hol epuizata.

***

 Trase sovaielnic aer in piept incercand sa-si tina lacrimile in frau. Era tarziu, iar Sergiu trebuia sa apara din clipa in clipa, si ultimul lucru pe care si-l dorea era ca el sa o vada plangand. Stia ca isi face griji pentru ea si se simtea vinovata pentru tristetea ce ii umbrea privirea in fiecare dimineata. Se concentra astfel asupra respiratiei. Inspira. Expira. Inspira. Expira. Cand bataile inimii revenira la ritmul lor normal, Ade isi deschise timida  ochii. Ridica paharul de vin rosu si privi fascinata cum umbrele dansau in lumina difuza a televizorului.

Auzi ca prin vis cum usa de la intrare se deschide si cum o pereche de pasi isi croiau metodic drum in sufragerie.  O busitura, urmata de o serie de injuraturi infundate o rupsera din visare.  Se intoarse si izbucni in ras. La intrarea in sufragerie, imprastiat pe podeaua rece, Sergiu se lupta din rasputeri cu mult iubitul cactus al Adelaidei. Intr-un final reusi sa se dezlipeasca de malefica planta si se ridica in picioare. Isi scutura pantalonii de praf si isi aseza cravata. Se intoarse catre Ade si o saluta solemn din cap. Fata il saruta usor pe obraz si se indrepta spre bucatarie. Sergiu o urmari cu privirea si de indata ce fata disparu din campul lui vizual se intorse catre dusmanul sau tepos aruncandu-i o privire plina de ura ce promitea o moarte lenta si dureroasa.  O urmari pe fata in bucatarie unde mirosul imbietor al mancarii proaspat gatite il intampina si il facu sa saliveze. Isi trase grabnic un scaun si se aseza asteptand asemenea unui baietel cu ochii mari si rugatori.

Adelaide zambi si cu o eleganta innascuta aseza tacamurile si farfuriile pe masa.  Sergiu trase aer in piept savurand aroma pastelor italienesti. La fel ca la mama acasa, se gandi el in timp ce lua prima imbucatura.  Cinara in liniste, fiecare adancit in propriile ganduri.  Desi avea doar douazeci si opt de ani, Sergiu avea o minte sclipitoare ce ii obtinuse un post de expert criminalist in orasul Oriso. Nici nu ar fi fost prea greu avand in vedere reputatia si recomandarile excelente primite de la fostul sau comandant, renumitul Fabian Vinulescu a carui viata Sergiu o salvase intr-un atac terorist. Cu toate acestea nici o fiinta omeneasca nu este imuna la suferinta, iar incruntarea adanca si ridurile din jurul ochilor erau dovada vie ca nici Sergiu nu reprezenta o exceptie. Ororile pe care le infrunta zilnic isi lasasera amprenta adanc asupra sa. Adelaide zambi trist si ii prinse mana stanga strangadu-i usor degetele. Sergiu isi ridica privirea si ranji rautacios. Se ridica in  picioare si o trase pe fata in bratele sale puternice. Ade chicoti si se lasa condusa de catre iubitul ei pana la capatul scarilor, unde acesta o sprijini de perete lasandu-si mainile suspendate pe talia ei subtire. Isi lipi fruntea de a ei atingadu-i jucaus nasul. Un suspin ii scapa printre buze si Ade isi inchise ochii lasandu-se cuprinsa de placere. Mainile ei isi croisera instinctiv drum catre el, inclestandu-se la baza gatului intr-o incercare disperata de a-i aduce trupul mai aproape, de a-i simti buzele moi pe ale sale. Sergiu zambi arogant si dadu curs dorintei fetei, lasandu-si buzele sa coboare pe ale ei, contopindu-se intr-un sarut pasional.

Intinsa pe cearceaful moale, Adelaide ii zambea, jucandu-se inocent cu breteaua camasii de noapte invitandu-l parca in asternuturi. Cu ochii urmarindu-i fiecare miscare, tanarul se urca in pat si se intinse alaturi de ea. Ii prinse mana stanga si o duse galant la buze. Un fior de placere strabatu corpul Adelaidei si Sergiu ranji rostogolindu-se deasupra ei si tintuindu-i mainile deasupra capului. Isi apropie fata indeajuns incat sa ii poata atinge usor buzele insa nu destul pentru a o saruta, iubind felul in care ea ii raspundea. Cum isi intindea gatul pentru a-i oferi mai mult acces de fiecare data cand rasuflarea lui calda se scalda pe pielea fina si alba a fetei si cum isi arcuia spatele lasandu-si sanii vulnerabili spre deliciul tanarului. Cu respiratia intretaiata, isi ridica privirea catre ochii plini de dorinta ai Adelaidei. Scoase un sunet gutural si o saruta posesiv, un sarut careia tanara ii raspunse numaidecat.

Linistea noptii fu intrerupta brusc de soneria stridenta a unui telefon mobil. Sergiu mormai somnoros si, fara tragere de inima, puse mana pe micul dispozitiv. Ofta inca o data si il duse la ureche. De indata ce raspunse ochii i se deschisera larg si se ridica in sezut.

-Unde? Da, voi veni imediat. Nu, nu este nevoie, stiu zona. Fara a astepta un raspuns de la interlocutor, Sergiu inchise si isi intoarse privirea catre tanara din patul lui. Zambi lenes tragand asternuturile peste umarul ei gol si se imbraca in cea mai mare liniste. Dupa ce a scris un scurt bilet pe care l-a asezat cu mare grija pe noptiera, se apleca si isi saruta iubita pe frunte. Nu isi dorea sa o lase singura, mai ales dupa cele petrecute cu numai cateva ore inainte, insa nu avea de ales. Isi puse arma la brau si iesi, ascunzandu-si emotiile in spatele unei masti reci si nepasatoare.

Inapoi in dormitorul celor doi, Adelaide gemu in somn. Avea fruntea incruntata si ochii strans inchisi. Se zvarcolea in patul mare si gol, neputand sa isi gaseasca linistea. Un scancet neputincios ii scapa printre buze in timp ce lacrimi sarate ii siroiau pe obraji.

-…nu…nu…opreste-te te rog…NU!!! Se ridica brusc  in sezut plangand in hohote. Isi stranse genunchii la piept tremurand, simtindu-si trupul rece. Se clatina jos din pat si merse impleticindu-se in baie. Cu puterile sleite, se prinse cu o mana de chiuveta privindu-si reflexia in oglinda. Ochii i se umplura de dezgust privindu-si chipul spalat de lacrimi.  ‘Esti o proasta. Ai ajuns sa te temi si de umbra ta. Esti de-a dreptul patetica, stiai?’ Isi pleca capul respirand furioasa. Intoarse robinetul si isi lasa mainile sub jetul de apa rece sperand ca aceasta ii va curata si purifica mintea. Ca va spala imaginile dureroase ce o bantuiau. Sange. Atat de mult sange. Se sprijini de peretele rece privindu-si mainile tremurande. Nu si-ar fi putut imagina niciodata atat de multa durere, atat de multa teroare si neajutoarare. Era un vis, stia asta. Insa parea atat de real incat s-ar fi asteptat sa vada urmele taieturilor adanci de pe brate, sa-si simta trupul zvacnind si inconvoindu-se in spasmele durerii. Trase aer in piept si isi trecu mana prin par.  Era un cosmar, si ea l-a trait secunda cu secunda. A simtit lama ascutita a cutitului despicandu-i trupul si cum sangele ii siroia din rani, insa nu putea face nimic pentru a se salva. Era inchisa intr-o carcasa omeneasca ce nu mai raspundea la comenzi. Singura si neajutorata in fata mortii iminente. O moarte cu chip omenesc, ce o haituia in vis si in realitate. Iar ea pierdea din ce in ce mai mult teren cu fiecare ticait al ceasului.

Isi amintise cum mana rece a ucigasului o prinse de par si o ridica plin de cruzime. Cum isi apropie buzele de urechea ei si ii sopti intunecat: “Nu are rost sa mi te impotrivesti. Mai devreme sau mai tarziu vei fi a mea, si nimeni si nimic nu te va putea salva. O sa imi accepti imbratisarea, sarutarile si ma vei pofti in patul tau unde voi lua ce mi se cuvine de drept mie.” Un fior rece ii strabatu sira spinarii si se impinse de langa peretele de faianta. Indeajuns! Isi spunse cu hotarare si deschise cabinetul de medicamente. Lua primul flacon de calmante gasit, il deschise in graba si isi turna doua pastile in palma. Se uita lung la ele si le inghiti band lacom dintr-un pahar de apa. Se intoarse in dormitor si porni televizorul. Se uita absent pe noptiera si zari biletul lui Sergiu. Il citi in graba fara a fi prea atenta la cuvintele frumos asezate pe hartie si il puse inapoi. Isi intoarse privirea catre ecranul televizorului unde o reporterita cu parul ciufulit de vant incerca sa isi pastreze mina profesionala in timp ce vorbea despre, ceea ce parea a fi, o crima oribila. Imaginea se schimba, cameramanul oferind cateva imagini de la locul faptei. Atentia ii fu atrasa imediat de pasarela podului ce facea legatura cu orasul Oriso. Recunoscu desenele fara gust ce imbracau pilonii gri si simti cum i se taie respiratia. Totul se potrivea cosmarului ei…pana la cel mai mic detaliu, inclusiv tufa de trandafiri salbatici ce se inalta pe o mica colina nu departe de locul crimei. ‘Nu…nu se poate…’ Isi spuse ingrozita, privind cu ochii larg deschisi trupul mutilat de arsuri si taieturi adanci, pe brate, pe picioare…pe abdomen, urmand acelasi tipar sinistru din vis. Un portret al victimei aparu pe ecran in speranta ca tanara fara identitate va fi recunoscuta. Adelaide privi lung la portretul victimei, la acei ochi lipsiti de orice emotie ai copilei misterioase pe care o intalnise in ziua precedenta. Nu mai avea vlaga sa tipe, nici macar sa scanceasca. Simti doar cum totul in jurul ei a inceput sa se invarta intr-un ritm alert si apoi nimic. Se prabusi, lasandu-se invaluita de intunericul necrutator.

Advertisements