Si iata-ma din nou aici, infatisandu-ma in fata ta pentru a mia oara, cautand in paginile tale albe refugiul. Un remediu pentru boala, un descantec pentru blestemul meu. Te admir, cum o fac de atatea ori…atat de frumoasa si de fragila. Tu esti puritate si lumina, o fecioara neprihanita, iar eu intunericul intruchipat, deznadejdea si goliciunea. Imi intinzi mana binevoitoare si imi zambesti cu blandete. Nu iti este oare teama ca iti voi pangari frumusetea cu uratenia mea? Nu imi vei intoarce dezgustata spatele si te vei indeparta? Tu insa ma asculti rabdatoare si iei forma fanteziilor mele descrise prin cuvinte fara de inteles. Esti confidenta mea, tie iti impartasesc secretele si nu ma judeci, indiferent de cat de intunecate si mizere imi sunt gandurile. Esti rasuflarea mea de gheata, divinitatea atotputernica in fata careia ma inclin. Te-am imbracat in metafore, iar la gat ti-am atarnat sirag stralucitor de epitete. Tu ti-ai ridicat semeata fruntea si mi-ai infruntat privirea. M-ai sedus cu gingasia ta si m-ai atras in imbratisarea ta. Ti-am ascultat chemarea si am dat curs dorintelor tale. Mi-ai oferit in dar paradisul, iar eu m-am supus tie. Esti esenta fericirii ce nu poate fi imblanzita de muritorii de rand. Esti muza mea…fara de care nu as putea exista.

Advertisements