SONY DSC

Cu pasi  marunti inaintez printre bancile pline de oameni. Desi nu sunt decat cativa metri, drumul mi se pare lung si anevoios. Petale albe cad neputincioase la picioarele mele strivite sub greutatea pasilor. Cat de tragica este soarta lor. Aproape ca m-as putea identifica cu ele de nu ar fi acea culoare batjocoritoare a inocentei si a luminii! Dar cat este de ironic! Astazi sunt invaluita chiar de aceasta nuanta orbitoare. O zaresc oriunde imi intorc privirea.

Zambeste, zambeste, imi spun in sine. Prin valul alb nu ti se poate citi indurerarea, insa rosul buzelor iti va contura ideea de fericire nemarginita ce ar trebui sa iti maguleasca inima.

Cat de bine ai ajuns sa joci! Pana si tu ai inceput sa crezi in minciunile ce singura le-ai tesut in jurul tau asemenea unui cocon din matase otravitoare. Hm…Uita-te la ei cat de patetici sunt! Te privesc cu atata admiratie, parca ai fi un exponat de muzeu. E de-a dreptul jalnic, dar ce importanta mai are? Astazi este ziua ta norocoasa, astazi ar trebui sa fie totul despre tine. Insa de ce nu te simti astfel? De ce dispretul iti inunda sufletul? De ce acest sentiment de goliciune ce te sufoca incetul cu incetul?

Nu mai vorbi batrane! Oricum nu pot auzi nimic din ceea ce spui. As vrea sa pot derula filmul pana la sfarsit, sa fug, macar cu spiritul, aceasta pasare pagana a libertatii!  Sa ma avant in azurul nesfarsit si sa cad istovita in neant unde nimeni nu m-ar putea gasi.  O, numai de asa ceva ar fi posibil!

Iata ca s-a dus si valul, singura bariera ce ma mai despartea de temnita intunecata si rece ce imi va servi drept adapost pentru restul vietii. Singura aparare ce imi mai ramasese a fost ridicata de aceleasi maini ce acum imi pecetluiau soarta.

“Sa vorbeasca acum sau sa taca pe veci!” Repede! Deschide gura, spune ceva!

Laso…Ar fi trebuit sa imi dau seama ca asa se va incheia. Cu un sarut ca rupt din flacarile iadului ti-ai semnat sentinta. Traieste-ti acum viata blestemata! Fii umbra trecuta a ceea ce obisnuiai sa fii odata!

Advertisements