– Pana cand vei continua asa? O intreba ingrijorat observandu-i privirea extenuata si paloarea fetei. Ea ii zambi blajin, penita stiloului continuandu-si miscarea cursiva.
– Voi scrie pana cand degetele imi vor sangera, iar ochii mei isi vor pierde lumina. Voi scrie pana cand trupul meu vlaguit va refuza sa miste, iar suflarea imi va inceta. Dar si atunci imi voi imagina. El o privi deznadajduit si fara tragere de inima isi intoarse spatele. Cu pasi greoi se indrepta spre usa ce in urma venirii lui o lasa larg deschisa.
Trecu in tacere pragul si trase usa in urma lui.
Incetul cu incetul lumina ce razbea din holul puternic iluminat disparu, iar ea ramase in semi-intunericul obisnuit al camerei.
Ridica stiloul de pe hartie si pentru un moment contempla daca sa il urmeze. Cerneala nu se uscase inca pe coala asa ca nu isi putea inchide caietul. Pentru inca o data penita cobori sovaitor pe foaie si isi relua cursul obisnuit.

Advertisements