Au trecut aproape trei ani de cand l-am vazut pentru ultima data. Luni de zile s-au scurs fara a-i putea zari intamplator chipul. Cu toate acestea continui sa il visez in fiecare noapte. Prezenta lui pare sa ma urmareasca oriunde as alege sa ma ascund. Nu pot fugi de el si nici nu imi doresc asta.

Parfumul lui, acea aroma lemnoasa pe care o purta mereu, mi se pare si acum intoxicant…obsedant de atragator.

Camasa lui cea veche, aruncata intr-un colt al camerei in timpul ultimei lui vizite, o mai port si acum. A ramas singura modalitate prin care ma pot simti aproape de el. Fructul meu interzis a carui dulceata suculenta am degustat-o de nenumarate ori.

L-am atins si in timp s-a degradat ca orice altceva mi-ar fi fost dat sa iubesc.

Mi-am retras mana speriata, constienta de raul facut si, cu lacrimile siroindu-mi pe obraji mi-am intors spatele inainte ca stricaciunea sa devina de necontrolat.

M-a strigat de atatea ori, dar eu nu m-am putut intoarce la el decat in vis…