Amintiri dintr-o alta viata

1 Comment

Au trecut aproape trei ani de cand l-am vazut pentru ultima data. Luni de zile s-au scurs fara a-i putea zari intamplator chipul. Cu toate acestea continui sa il visez in fiecare noapte. Prezenta lui pare sa ma urmareasca oriunde as alege sa ma ascund. Nu pot fugi de el si nici nu imi doresc asta.

Parfumul lui, acea aroma lemnoasa pe care o purta mereu, mi se pare si acum intoxicant…obsedant de atragator.

Camasa lui cea veche, aruncata intr-un colt al camerei in timpul ultimei lui vizite, o mai port si acum. A ramas singura modalitate prin care ma pot simti aproape de el. Fructul meu interzis a carui dulceata suculenta am degustat-o de nenumarate ori.

L-am atins si in timp s-a degradat ca orice altceva mi-ar fi fost dat sa iubesc.

Mi-am retras mana speriata, constienta de raul facut si, cu lacrimile siroindu-mi pe obraji mi-am intors spatele inainte ca stricaciunea sa devina de necontrolat.

M-a strigat de atatea ori, dar eu nu m-am putut intoarce la el decat in vis…

14.11.2012

4 Comments

Uneori mi-as dori sa poti vedea ce vad si ceilalti in mine. Sa realizezi lupta ce zi de zi o dau pentru implinirea viselor mele neinsemnate, cum deseori le numesti. Mi-as dori…mi-as dori sa poti spune cu mandrie: “Ea este fiica mea!”

Tu esti muza mea…

Leave a comment

Si iata-ma din nou aici, infatisandu-ma in fata ta pentru a mia oara, cautand in paginile tale albe refugiul. Un remediu pentru boala, un descantec pentru blestemul meu. Te admir, cum o fac de atatea ori…atat de frumoasa si de fragila. Tu esti puritate si lumina, o fecioara neprihanita, iar eu intunericul intruchipat, deznadejdea si goliciunea. Imi intinzi mana binevoitoare si imi zambesti cu blandete. Nu iti este oare teama ca iti voi pangari frumusetea cu uratenia mea? Nu imi vei intoarce dezgustata spatele si te vei indeparta? Tu insa ma asculti rabdatoare si iei forma fanteziilor mele descrise prin cuvinte fara de inteles. Esti confidenta mea, tie iti impartasesc secretele si nu ma judeci, indiferent de cat de intunecate si mizere imi sunt gandurile. Esti rasuflarea mea de gheata, divinitatea atotputernica in fata careia ma inclin. Te-am imbracat in metafore, iar la gat ti-am atarnat sirag stralucitor de epitete. Tu ti-ai ridicat semeata fruntea si mi-ai infruntat privirea. M-ai sedus cu gingasia ta si m-ai atras in imbratisarea ta. Ti-am ascultat chemarea si am dat curs dorintelor tale. Mi-ai oferit in dar paradisul, iar eu m-am supus tie. Esti esenta fericirii ce nu poate fi imblanzita de muritorii de rand. Esti muza mea…fara de care nu as putea exista.

%d bloggers like this: